Casa de nebuni

Dupa cum multa lume stie (sau ar trebui sa stie) eu detest din toata inima sa plec de acasa mai mult de 7-8 ore.

Vineri se trezeste maicamea cum ca ar vrea sa mergem la bunici (aka tzaranoaia), loc pe care incep sa il urasc din ce in ce mai mult, din 2 motive simple:

1. Nivelul de civilizatie a scazut sub nivelul minim al marii (a ajuns pe undeva pe la centrul pamantului)

2. Nimic de facut. Stau toata ziua si ma uit la TV, si bag in mine (sau cum ar zice o prietena: “mananc ca jita”)

Bla bla bla ajung acolo pe la 3-4, ma duc in casa, deschid telezivorul si adorm. Nimic iesit din comun. Dupa vreo 2 ore, incep cainii sa latre. Ghici ce, vecinu’ de vis-a-vis beat iar (nu ca ar fi o noutate). Intra ca tot omu beat in casa si incepe sa se certe cu nevasta (logic, nu?)

Eu, bucuros ca in sfarsit este ceva actiune prin zona, hop la poarta, de unde auzeam tot ce urlau respectivii (la o distanta de vreo 15 metri)

Dupa 15-20 minute era adunat jumate de sat, inclusiv popa, politistu si primaru.

Restul, TO BE CONTINUED